VIATA-VIATA-VIATA!

 
INTRE NASTERE SI MOARTE.

Intre nastere si moarte traim fiecare asa cum putem, cum stim, sau cum dorim, dar mai ales asa cum ni se impune.

Aici pe pamant este Valea Plangerii, venim aici ca sa suferim nu ca sa huzurim, venim ca sa experimentam atat bucuria dar mai ales durerea, sa traim intr-o suferinta pe care o descoperim in toate aspectele ei, ca sa ne obisnuim cu ea si sa invatam sa o ignoram sau sa o eliminam partial ori complet din vietile si sufletele noastre.

Venim pe lumea asta desculti si goi cu un mare strigat de durere avand proaspat in memorie karma cu vicisitudinile vietii pe care va trebui sa le infruntam, deja trasate, apoi uitam ca avem de parcurs un drum care a fost deja jalonat si presarat cu evenimentele ce vor urma inca dinainte de a ne naste si de a ne izbi din plin pe parcursul vietii de zidul de netrecut din Valea Plangerii.
In anumite conditii putem sa rescriem cartea vietii si sa determinam evenimentele viitoare, insa trebuie sa ajungem la un nivel de desavarsire sufleteasca si de evolutie spirituala superior.
Ne nastem printr-un loc situat langa anus, adica o zona murdara-impura ca sa stim toata viata noastra ca nu ne-am nascut precum Afrodita din spuma marii si sa nu uitam niciodata ca suntem doar niste "botzuri cu ochi" asa cum a zis marele nostru povestitor Ion Creanga, adica niste "neica nimeni", iar ca atare sa nu ne mandrim ca suntem "motzatzi" sau cu "stea in frunte".
 
Cand suntem copii suntem ocrotiti de familie si ca atare nu percepem la intensitatea lor reala situatiile negative, starile de tensiune si conflictele interumane.
Cu cat suntem mai fericiti in tinerete si cu cat avem dorinte si asteptari mai mari de la viata cu atat avem mai mult de suferit mai tarziu.
 
Viata noastra este un sir indelung de evenimente mai mult sau mai putin placute care se succed de multe ori cu repeziciune si ne iau pe nepregatite.
Evenimentele vin si pleaca iar noi ramanem cu amintirea lor, marcati de multe ori pentru tot restul vietii, aceste evenimente nu le putem cataloga ca pe niste lectii de viata pentru ca in majoritatea situatiilor nu invatam nimic de pe urma lor, ci doar capatam o experienta de viata care ne ajuta sa ne intarim, sa ne vaccinam, pentru ca pe viitor sa trecem mai usor peste aspectele neplacute ale vietii si ceea ce este de retinut si de invatat este doar faptul ca suntem ca si niste efemeride neansemnate, trecatoare prin viata si mai ales faptul ca noi nu putem sa controlam nimic si ca atare aproape in orice situatie, altcineva de altundeva, din zona invizibilului si imaterialului ne controleaza viata si existenta noastra pamanteana.

Cand sunt loviti de necazuri multi dintre noi spun ca sunt pedepsiti pentru faptele lor din tinerete sau ale parintilor lor, insa in viata asta in marea lor majoritate evenimentele ne sunt induse si impuse prin karma si nu avem cum sa evitam confruntarea cu ele sau cu consecintele lor si cu cat gandim mai mult ca sa gasim solutii mai bune si sa luam decizii corecte cand suntem pusi in fata unor situatii grave care necesita rezolvare imediata, cu atat iese mai prost, ne lovim frecvent de situatia in care vrem sa facem bine si in final constatam ca lucrurile au scapat de sub controlul nostru si au iesit taman pe dos.
Se spune ca iadul este pavat cu bunele intentii.
 
Suntem cu totii ca si niste roboti supercomputerizati dirijati de la distanta prin wireless si astfel cand ne pierdem linistea interioara si calmul, adica controlul, atunci altcineva din zona invizibilului preia controlul, decide si actioneaza in locul nostru, altcineva este la butoane, asa ca este de preferat sa pastram controlul la noi.
Multi cand se enerveaza spun:
-lasa-ma in pace ca sunt plin de draci!

Analizand cu atentie aceste aspecte delicate ale existentei noastre iese la iveala un aspect surprinzator si anume ca deoarece in mare nu suntem vinovati de evenimentele care au loc in viata noastra, nu putem nici sa fim pedepsiti pentru niste fapte care ne-au fost impuse sa le savarsim prin aceea ca ele erau deja scrise in cartea vietii inca inainte de a ne naste.
Cand ni se aduc acuzatii de vinovatie ni se creaza de fapt doar, un sentiment de culpabilitate, ca sa avem procese de constiinta, sa ne framantam si sa ne pierdem linistea si pacea interioara, sa fim agitati, sa nu mai rezonam intre noi si ca atare sa apara respingeri energetice, conflicte si discordii intre oameni. De fapt cat timp traim in viata noastra pamanteasca suntem sub DAR si nu sub SANCTIUNE.

Aici pe pamant inca din cele mai vechi timpuri, din antichitate, nu a fost niciodata liniste si pace, au fost mereu tensiuni si framantari sociale, conflicte si razboaie din cauza dezbinarii produse de aparitia limbilor si a etniilor diferite, a formatiunilor statale, a paturilor sociale, religiilor, partidelor politice, echipelor de fotbal, etc. si toate acestea au avut si inca au ca si scop unic DEZBINAREA si INVRAJBIREA oamenilor.

Dezbinarea este necesara ca sa fim tinuti mai bine sub control.

Suntem strict monitorizati si dirijati din Planul Spiritual Superior-Divin de o mana invizibila, simtim de multe ori ca actionam sub un imbold care vine dinafara noastra si ca suntem pe undeva mereu impinsi de la spate ca sa ne aruncam in valtoarea vietii. 
Cu toate ca nu suntem detinatorii adevarului absolut si mai sunt inca foarte multe intrebari fara raspuns, un lucru este cert si anume ca nu suntem singuri nici in Univers si nici pe planeta Terra, ca deasupra noastra ca si speta umana exista o mare putere non-umana si ca atare exista mereu o entitate care ne ingreuneaza viata si ne impovareaza sufletul cu necazuri si o alta entitate care ne protejaza si ne scapa din ghearele a multora dintre nenorocirile care se abat asupra noastra.

Contrariile, pozitiv si negativ, energiile Yin si Yang, barbatul si femeia, determina intregul si stabilesc starea de echilibru fie el si instabil, iar noi performan in mod continuu intr-o maniera deosebit de periculoasa facand echilibristica pe sarma la inaltime, cu chilotii uzi de frica, dar multumiti de exchibitiile executate si mai ales pentru faptul ca am scapat din nou si ca suntem inca in carti, adica in viata.
 
Sa traim in prezent si ca atare sa mergem inainte cu curaj, credinta si nadejde pe cararile intortochiate ale vietii fara sa ne uitam cu resentimente in urma si sa ne lamentam, sau sa privim cu teama spre viitor.
Nu te supara frate niciodata, caci celui care se supara i se taie nasul si apoi nu te ingrijora de ziua de maine, traieste liber ca si pasarile cerului!
 
Sa nu uitam ca viata este scurta si ca trebuie sa traim cu iubire, bucurie, decenta si demnitate in orice moment.
Sa alungam din inima si mintea noastra fanteziile nesanatoase si ideile paguboase si sa experimentam pur si simplu viata care ni s-a dat, sa traim evenimentele fie ele bune sau mai putin bune fara sa ne implicam prea mult din punct de vedere afectiv si emotional, ca si cu am fi spectatori si actori in acelasi timp pe o mare scena de teatru.
 
Din cauza dorintelor noastre prea multe si prea mari plecam din viata asta in majoritatea cazurilor cu sufletul oparit, cu inima infranta si amutiti de suferintele indurate.
 
Ne zbatem zilnic, alergam, muncim, adunam bani si avere, ne framantam, dorim din ce in ce sa acumulam mai multa avere, nu avem tihna si liniste nici noaptea sau in concedii, iar cand bate gongul, suna acordul final si cade cortina peste scena vietii plecam cu mainile goale, doar cu un rand de haine si intre sase scanduri, iar averea stransa este risipita de copii pentru ca oamenii de regula nu pot sa aprecieze si sa pastreze in conditii bune decat ceea ce au strans ei prin munca si sacrificiile lor.
Omnia mea mecum porto!
Tot ce-i al meu port cu mine!
Ni se recomanda sa purtam cu noi tot ce avem adica sanatatea, educatia, experienta acumulata si capacitatea de a ne asigura prin munca toate cele necesare vietii.
Asa ca este bine sa ne implicam si sa oferim copiilor averea cea mai de pret si anume: ocrotirea si suportul afectiv al unei familii unite, sanatatea, educatia si pregatirea profesionala si de viata, ca sa fie capabili sa-si asigure singuri toate cele necesare unui trai decent.
 
Ma intreb acum de ce atata lacomie, rautate, ura, dusmanie, dezbinare, suferinta si goana dupa avere cu orice pret?
Lacomia, goana dupa avere si erotismul prin framantarile si suferintele mari pe care le produc reprezinta caile spre pierzanie, deoarece sunt cele care intina-intuneca si pierd sufletul.
 
Fericirea nu consta in bani si avere, ori activitate erotica intensa, ci sa fii sanatos, sa ai o profesie buna si capacitate de munca, sa ai langa tine un om cu care sa imparti toate cele ale vietii cu bune si cu rele, sa ai caldura unui camin linistit si a unei familii unite, unde sa revii seara de la munca ca sa te relaxezi, sa-ti reincarci bateriile si sa te bucuri de viata, sau sa-ti oblojesti ranile.
 
Asa ca se recomanda sa traim in pace si armonie cu toate cele ce sunt, cu liniste interioara si sa experimentam tot ce ne ofera viata fara sa lasam sa patrunda in inima si sufletul nostru rautatea, ura, invidia, lacomia, supararea, durerea si framantarile; sa nu lasam ca suferinta si deznadejdea sa ne copleseasca existenta noastra si asa destul de fragila si efemera.
 
Sa ne asumam responsabilitatile pentru actiunile noastre, sa traim ca niste oameni bine crescuti cu respect si iubire fata de semenii nostri, sa fim altruisti si generosi, sa ne multumim cu ceea ce avem iar daca dorim mai mult sa muncim mai mult in mod cinstit si corect, sa nu ne lacomim si sa nu uitam ca ideile nu ne apartin, ca ele ne sunt induse ca si niste stimuli exteriori de entitatile care ne monitorizeaza existenta ca sa ni se verifice reactia noastra si nivelul de evolutie la care am ajuns.
La fel este bine sa retinem ca noua ne apartin doar deciziile pe care le luam si nu toate, sa retinem mai ales ca ar fi foarte bine sa ne controlam emotiile ca sa ramanem in starea de liniste si pace interioara ca sa ne mentinem sufletul curat.
Cand primim o palma depinde de noi daca ne suparam sau ne bucuram pentru ca am primit o lectie buna de la viata, asa ca noi decidem daca lasam sau nu supararea sa ne inunde si sa ne intunece sufletul si mintea.
La nastere primim un suflet curat si noi trebuie sa avem grija de el, sa-l pazim sa nu se murdareasca, sa nu se altereze, la fel primim si un spirit care vine in lumea asta materiala si traieste o experienta umana ca sa evolueze.
Asa ca tot ce primim in viata noastra bine sau rau in final spre bine nostru este, deoarece evenimentele sunt ca si un smirghel care ne slefuieste mintea, ne ascute spiritul si ne face sufletul mai bun si mai bland.
Intre nastere si moarte poate sa existe un mare gol sau un mare plin, poate sa fie o pierdere sau un castig si intr-o anumita masura maniera in care traim, stilul de viata si deprinderea ca sa fim mereu suparati sau bucurosi depinde si de noi.
 
Suntem la probe impuse insa exista si legea Liberului Arbitru care-i permite omului sa aleaga calea pe care merge, dar mai ales starea sufleteasca in care merge pe cararile vietii, in acelasi timp este bine sa avem totusi grija cum ne purtam cu cei din jurul nostru pentru ca dupa ce plecam de aici la cele vesnice, inainte de-a ni se permite sa ajungem in Paradis, ori dupa cei din vechime pe "campiile Elizee" vom fi nevoiti sa dam cu subsemnatul si sa prezentam filmul existentei noastre pe pamant!
........................................



Notificare: proprietatea intelectuala este protejata, drepturile de autor © pentru publicarea online de articole, carte, de lucrari de Arta Grafica si de materale multimedia precum videoclipuri muzicale, filme, fotografii, denumiri, cat si textele scrise pe website-uri si bloguri, de catre Justinian Ion Cioroianu sunt rezervate de acesta. Informaţiile de pe Website-urile si Blogurile sale pot fi folosite şi copiate gratuit in scopuri necomerciale, cu condiţia ca sursa să fie indicată.

Va multumesc pentru vizita si va astept sa mai reveniti!
Va urez sa aveti in continuare o zi minunata!




Webmaster: Justinian Ion Cioroianu




Prezentul articol face parte din blogul "TRAIRI SI CUGETARI" care este parte componenta a blogului "EVADARE DIN MATRICE, Pasi spre Infinitul Absolut-Lumina Vie; de Justinian Cioroianu