Incoronarea Reginei Maria
Istoria cea adevarata este doar aceea care prezinta in mod obiectiv si nedeformate evenimentele istorice desfasurate de-a lungul timpului, adica asa cum au fost ele in realitate. Din pacate ADEVARUL este RELATIV in functie de cum este prezentat si privit, iar istoria este mereu scrisa de invingatori dupa bunul lor plac.
Daca nu ne place sa fim MINTITI, atunci toti cei care iubesc ADEVARUL si vor sa-l afle, in situatia in care nu au fost prezenti la fata locului cand s-au intamplat anumite evenimente, trebuie sa se informeze din mai multe surse serioase si demne de crezare, iar in final daca nu vor sa se MINTA SINGURI, indiferent ca le pace sau nu ce au aflat sa accepte ADEVARUL EVIDENT si DEMONSTRAT prin prezentarea de imagini si date concrete.
Trebuie sa privim cu obiectivitate atat spre evenimentele isorice, cat si spre personalitatile care au scris pagini de istorie importanate pentru tara noastra si ca atare sa trecem peste partile lor negative si sa le recunoastem partile pozitive si interventiile lor inspirate care in momente dificile si TOTAL NEFAVORABILE tarii noastre, au fost de-a dreptul SALVATOARE pentru Romania.
Mie personal nu-mi plac multe lucruri din lumea noastra si sunt de parere ca Romania trebuie sa fie a romanilor, insa din pacate daca privim in mod obiectiv situatia politica, economica si militara mondiala nu doar de acum ci din ultimele doua milenii nu se poate sa nu remarcam faptul ca traim intr-o lume de rechini in care pestele mai mare il inghite pe cel mic, in care dulaii ii domina pe catei sau chiar ii sfasie daca nu au un protector interesat ca sa-i apere, iar ca atare tarile mici nu au nici o sanasa de supravietuire in fata marilor puteri care isi impun vointa si interesele lor, daca acele tarisoare nu au o sustinere din partea unui mare protector cu influenta si putere de decizie pe plan mondial si care sa aiba un interes major ca sa le apere.
După Unire, Regina Maria cu toate ca era prin nastere o printesa britanica a fost arma secretă a României în lume, în discuţiile cu marii lideri ai vremii. Ea este considerată regina fără de care poate că România nu ar fi aşa cum o ştim.
Coroana Marii Britanii este situata undeva spre varful Piramidei Puterii Mondiale, iar Regina Maria nu pentru faptul ca era Regina unei tarisoare mici si abia intemeiata care avea deja pretentii teritoriale de la vecinii sai, sau pentru ca era frumoasa, inteligenta, energica si charismatica a fost acceptata la dialog si bagata in seama de marii sacali ai lumii, ci doar pentru influenta pe care o avea prin aparteneta sa la familia regala a Angliei deoarece era nepoata Reginei Victoria.Acesta este punctul meu de vedere asupra lumii in care traim.
Vezi aici Piramida Puterii Mondiale:
https://gandeste.org/general/cine-conduce-lumea-piramida-puterii/20836
Conferința de Pace de la Paris din 1919
Cu toate ca participase la razboi alaturi de invingatori Romania nu era de loc bine vazuta si in mod special de Franta si USA din cauza semnarii Tratatului de pace de la București (24 aprilie/7 mai 1918) de către guvernul Alexandru Marghiloman cu Puterile Centrale.
La 5/18 ianuarie 1919 s-a deschis la Paris Conferința de Pace, având misiunea de a edifica o nouă ordine politică și teritorială în Europa.
Organismele cele mai importante ale Conferinței au fost „Consiliul celor Zece”, format de șefii de stat și de guvern și din miniștrii de externe ai SUA, Franței, Marii Britanii , Italiei și Japoniei, și „Consiliul celor Cinci" , în care au intrat numai șefii de stat și de guvern ai Puterilor Aliate și Asociate. Deoarece Japonia era interesată doar de problematica Extremului Orient, cele mai multe chestiuni au fost rezolvate și dezbătute în cadrul „Consiliului celor Patru”: Clémenceau, Wilson, Lloyd George, Vittorio Emanuele Orlando. Reprezentanții principali ai României la Conferința de Pace au fost: prim-ministrul Ion. I. C. Brătianu, ministrul plenipotențiar N. Mișu, la care s-au adăugat ministrul transilvănean Alexandru Vaida-Voevod, miniștrii Victor Antonescu și Diamandy.
România s-a prezentat la Conferință cu o serie de revendicări care au urmărit, în principal, consacrarea actelor de unire din anul 1918, precum și eliminarea tuturor consecințelor războiului, determinate de ocuparea unei părți importante a teritoriului național de către inamic.
Semnarea Tratatului de pace de la București (24 aprilie/7 mai 1918) de către guvernul Alexandru Marghiloman cu Puterile Centrale a îngreunat activitatea delegației române la Paris, astfel că s-a vorbit de un „calvar al păcii” pe care România l-a trăit în capitala Franței.
La 19 ianuarie/1 februarie 1919 șeful delegației române, prim-ministrul Ion I. C. Brătianu, a prezentat memoriul „România în fața Conferinței de la Paris. Revendicările sale teritoriale” în care a făcut un larg expozeu asupra conduitei țării în război și a împrejurărilor în care s-a încheiat pacea separată cu Puterile Centrale. Premierul a cerut recunoașterea internațională a actelor de unire din anul 1918, exprimate în hotărârile de la Chișinău, Alba Iulia și Cernăuți.Delegația română condusă de Ion I. C. Brătianu nu a avut o atmosferă foarte favorabilă, premierul adoptând o atitudine intransigentă în ceea ce privește: recunoașterea integrală a Tratatului din 4-17 august 1916, prin care Banatul urma să revină în întregime României; au existat divergențe privind minoritățile, România neacceptând controlul internațional; sarcinile financiare impuse statelor succesoare ale Imperiului Austro-Ungar etc. De altfel, la 2 iulie 1919, Brătianu a părăsit lucrările Conferinței, în locul său conducerea delegației fiind preluată de ministrul Mișu, iar la 27 septembrie a demisionat, urmând un guvern condus de generalul Arthur Văitoianu. Ion I. C. Brătianu și-a motivat demisia prin faptul că Consiliul Suprem al Conferinței de Pace a nesocotit Tratatul de Alianță din 1916 (încheiat cu Rusia, Franța, Italia, Marea Britanie) și a impus României condiții incompatibile cu demnitatea, neatârnarea și interesele sale economice și politice. La 30 noiembrie, guvernul Văitoianu demisionează la rândul său și se constituie un guvern parlamentar sub președinția lui Vaida- Voevod.
Conferința a dus, în final, la semnarea tratatelor de pace, după aprige controverse între :
-delegații idealiști, dintre care cel mai însemnat era președintele american Woodrow Wilson, care, cu cele 14 puncte programatice prin care înțelegea să concretizeze Dreptul popoarelor de a dispune de ele însele, căuta să asigure o împărțire cât mai echitabilă a câștigurilor și a eforturilor ;
-delegații realiști, dintre care cel mai însemnat era primul ministru englez Lloyd George, care încerca să păstreze în Europa continentală un echilibru între diferitele state și să le unească împotriva extremismelor, pentru a asigura o pace durabilă, și fără să fie prea sever cu învinșii pentru a le permite o reconstruire economică ;
-delegații naționaliști, dintre care cel mai însemnat era prim-ministrul francez Georges Clemenceau, poreclit Tigrul, care înțelegea să dezarmeze definitiv Germania, considerată principala vinovată de izbucnirea războiului și să obțină, în mod constrângător, cât mai mari despăgubiri de război pentru țara sa.
Regina Maria, Cea mai frumoasă față a diplomației
După primul război mondial, România s-a prezentat reîntregită la masa negocierilor de pace de la Paris si a avut de înfruntat noi obstacole, America, Anglia, Franţa şi Italia i-au reproşat pacea separată încheiată cu Germania. Regina Maria a avut un rol esenţial în recunoaşterea Unirii şi primirea ţării în tabăra învingătorilor.
La momentul păcii finale, cea de la Paris, negociatorii români au fost prinşi pe picior greşit. Impetuozitatea lui Ionel Brătianu l-a impresionat neplăcut pe Georges Clemenceau, prim-ministru francez şi omul numărul 1 al Conferinţei de Pace. Pe coridoarele de la Versailles se spunea că hainele premierului român sunt prea noi ca să fie vorba de un om de viţă. În fapt, ecuaţia era una foarte concretă. Statele Unite erau interesate de petrolul românesc aşa că principiul naţiunilor, enunţat de preşedintele Woodrow Wilson şi favorabil României, se lăsa aşteptat.
O izbucnire a lui Brătianu care l-a apostrofat pe Wilson în plină conferinţă a dovedit că România avea nevoie urgent de o schimbare de ton.
Exact atunci la momentul oportun a intervenit personalitatea marcanta si carisma Reginei Maria, (dar mai ales influenta pe care o avea pentru ca era nepoata Reginei Victoria a Angliei), care a fost trimisa cu misiune diplomatica-neoficiala la Paris.
Acum 99 de ani, în ziua de miercuri, 5 martie 1919, Regina Maria a început, la Paris, o vizită neoficiala care va rămâne în istoria modernă a ţării noastre.
Vizita a avut loc intr-un moment crucial pentru tara noastra, cu doar 16 zile inainte de instalarea unui regim comunist în Ungaria între 21 martie și 6 august 1919 sub conducerea lui Béla Kun si cu aproape o luna si jumatate inainte de noaptea de 15/16 aprilie cand armata regimului comunist de la Budapesta invadeaza Romania si ataca trupele române pe valea Crișului, atac care se va solda in final cu eliberarea Ungariei de sub regimul comunist si ocuparea Budapestei de trupele romane la data de 4 august 1919.
Vizita la Paris a avut loc în prezența prim-ministrului român Ionel Brătianu și a jucat un rol important în favoarea României la Conferinţa de Pace de la Paris (18 ianuarie 1919 – 21 ianuarie 1920).
Întâlnirile Reginei Maria cu președintele Raymond Poincaré și cu prim-ministrul Georges Clemenceau au rămas în istorie, iar astăzi se vorbește despre ele în societatea românească drept momente legendare ale diplomației românești, în general, și ale diplomației regale, în special.
Ea primise mai multe denumiri din partea presei. Nu era numai regina soră de caritate, regina soldat prin faptul că fusese alături şi în tranșee în perioada primului război mondial, dar și regina diplomat, ambasador. Era un tip de diplomaţie ad-hoc în care regina Maria fusese trimisă cu o misiune specială neoficială care venea să completeze diplomații profesioniști. Bine pregătită, regina Maria se va vedea pe rând cu preşedintele şi premierul Franţei, cu eminenţa cenuşie a negociatorilor americani, cu generalul Joffre şi cu generalul Foch.
Întâlnirea cu premierul Georges Clemenceau a fost decisivă. M-a atacat frontal, povesteşte regina, în legătură cu încheierea păcii separate cu Germania. Când a încercat să-i explice, francezul a privit-o drept în ochi şi a spus: "Nu-mi spuneţi mie aceasta, dumneavoastră eraţi pentru rezistenţă!"
"Ştiu că am oferit o imagine frumoasă ţării mele prin zâmbetul meu", concluzionează ea.
"O regină ca aceasta trebuie primită cu onor militar, cu generalul Foch în frunte!", a punctat şi Chemenceau. Regina României a plecat apoi în sunetul Marseillaisei.
Vizita la preşedintele Raymond Poincare se încheie cu trecerea în registă a gărzii de onoare.
Era pentru prima dată când Franţa republicană a oferit unui suveran această cinste.
Dupa vizita de la Paris unde a fost asaltata de ziaristi, Regina Maria a plecat la Londra unde domneşte o atmosferă de familie. Vărul ei, Regele George V, o întâmpină la gară, iar regina Angliei îi împrumută bijuterii pe care să le poarte la marile banchete, bijuteriile Coroanei României şi tezaurul ţării fiind luate de ruşi. Întâlnirile cu Lloyd George, Austen Chamberlain şi Winston Churchill se ţin lanţ.
Când, la întoarcere, regina Maria trece din nou prin Paris, atmosfera de la Conferinţa de Pace devenise favorabilă României.
Regina Maria se intoarce la Paris printre altele ca să se vadă cu preşedintele american, Woodrow Wilson.
Dacă la Palatul Elisee, Regina Maria a demontat reproşurile legate de pacea separată încheiată de România cu Germania, în discuţia cu americanul, Regina a trecut la ofensivă si a spus ca România este un partener de nădejde şi trebuie să devină o pavăză stabilă în calea bolşevismului, prin urmare trebuie să devină România Mare.
„Există un singur bărbat cu mână de fier în România, iar acela este Regina Maria“, spunea contele francez Charles de Sainte-Aulaire.
In concluzie, Regina Maria a fost o femeie puternica ca si un barbat, una dintre cele mai mari personalitati istorice din Romania, cu un mare suflet si simtire de romanca cu toate ca prin nastere era o printesa britanica, ca si nepoata a reginei Victoria.
Regina Maria a fost un factor determinant care s-a mobilizat cu toata fiinta, energia si charisma sa pentru recunoasterea Marii Uniri de catre marile puteri si astfel a schimbat istoria, era numita regina mama si avea o personalitate puternica: hotărâtă, pasionată, empatică şi independentă, ea s-a integrat perfect in societatea noastra romaneasca si s-a atasat de aceste meleaguri romanesti frumoase, a iubit cu pasiune si a trait in noua ei patrie multe bucurii, dar si suferinţe.
Vezi filmul "Maria-inima Romaniei":
Surse:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Conferin%C8%9Ba_de_Pace_de_la_Paris_din_1919
https://www.digi24.ro/special/campanii-digi24/coroana-de-otel/regina-maria-cea-mai-frumoasa-fata-a-diplomatiei-698172
http://www.istorie-pe-scurt.ro/regina-maria-si-conferinta-de-pace-de-la-paris/
http://www.romaniaregala.ro/jurnal/regina-maria-incepea-acum-99-de-ani-legendara-sa-vizita-in-franta/
Webmaster: Justinian Ion Cioroianu
No comments:
Post a Comment